Arbitraj Intern&Internațional
Din cuprinsul art. l alin. l pct. a al Convenţiei europene asupra arbitrajului comercial internaţional (Geneva, 1961) rezultă și caracterul internaţional al arbitrajului. Într-adevăr delimitând domeniul arbitrajului comercial internaţional acest text face referire expresă la litigii născute sau care se vor naşte din operaţii de comerţ internaţional. Analiza acestui text permite concluzia că un asemenea arbitraj are vocaţia de a soluţiona litigii care la rândul lor au caracter internaţional. S-ar putea spune deci că arbitrajul internaţional are ca obiect litigii internaţionale din domeniul comerţului. Din caracterul internaţional al respectivelor litigii decurge inevitabil şi caracterul internaţional al arbitrajului. Din cele expuse mai sus, deducem că caracterul internaţional al arbitrajului este determinat de:
a) Elementele de extranietate ale situaţiei litigioase;
b) Internaţionalitatea organului arbitral;
c) Autonomia arbitrajului faţă de structurile naţionale.
În cazul în care, operaţia juridică încheiată de părţi include elemente de extranietate specifice, litigiul prezintă, la rândul său, caracter internaţional, ”deosebindu-se ca atare de orice diferende cu o natură naţională”.
În practică, litigiile arbitrale cu caracter internaţional constituie un fenomen uzual, această calificare fiindu-le conferită de natura raporturilor din care a izvorât diferendul. Dacă operaţia juridică încheiată de părţile în cauză include elemente de extranietate specifice sau puncte de legătură semnificative, litigiul prezintă, la rândul său, caracter internaţional, deosebindu-se ca atare de orice diferende cu o natură naţională. Selecţia dintre elementele de extranietate concludente şi cele irelevante poate să difere de la o legislaţie la alta, fiecare sistem juridic fiind competent să realizeze asemenea ierarhizări.
Arbitrajul internațional își găsește sediul materiei în cuprinsul TITLULUI IV Arbitraj internațional conform art. 1111 - 1133 din Codul de procedură civilă.
Caracterul internațional al arbitrajului poate fi definit astfel în raport de incidența raportului juridic la mai multe sisteme de drept, acest raport având în vedere mai multe state. De asemenea, caracterul internațional este dat atât de naționalitatea diferită a părților, cât și de faptul că arbitrajul de acest tip poate fi soluționat numai de o instituție arbitrală internațională; arbitrajele internaționale a căror competentă teritorială se extinde indiferent de zona geografică soluționează litigiile provenind din orice țară. Tribunal internațional de arbitraj este grupul independent și neguvernamental format din experți independenți și imparțiali, cel mai adesea compus din trei membri nominalizați de părți (sau numit de instituția internațională de arbitraj, sau mai rar de către o instanță națională) pe baza expertizei și cunoștințelor lor juridice și practice, să redea un premiu final și obligatoriu.
Părțile prudente vor asigura caracteristicile specifice și fondul membrilor tribunal internațional de arbitraj (de exemplu: fond comun sau drept civil, expertiză specială în proiecte de construcții, litigii întreprinderilor comune, acorduri de licență, etc.) în acordul internațional de arbitraj la încheierea contractului comercial de bază. Părțile se bazează cel mai adesea pe sprijinul unei instituții internaționale de arbitraj (de exemplu. ICC Curții Internaționale de Arbitraj a Camerei Internaționale de Comerț etc.) pentru a constitui tribunal internațional de arbitraj, de exemplu în cazul în care părțile nu pot fi de acord cu privire la numirea singurului arbitru.
Când părțile aleg să efectueze un arbitraj internațional sub egida unei instituții internaționale de arbitraj, regulile de arbitraj ale acestei instituții definesc scheletul normelor procedurale pe care trebuie să le urmeze părțile, dar nu completează toate detaliile care rămân pentru ca părțile să fie de acord pe baza autonomiei partidului (vezi articolul 18 din Legea model UNCITRAL). Acolo unde părțile nu pot fi de acord, tribunalul internațional de arbitraj se bucură de o discreție procedurală foarte largă pentru a impune reguli procedurale adaptate în mod specific nevoilor particulare ale cauzei în cauză, cu condiția ca părțile să fie tratate în mod egal, în mod corect și li se oferă posibilitatea de a fi audiați.
Toți membrii unui tribunal internațional de arbitraj trebuie să fie imparțiali și independenți de părțile la diferend.
Un litigiu arbitral care se desfășoară în România este socotit internaționaldacă s-a născut dintr-un raport de drept privat cu element de extraneitate (art. 369 C.proc.civ.).
Prin convenția arbitrală referitoare la un arbitraj internațional, părțile pot stabili ca acesta să aibă loc în România sau într-o altă țară. În arbitrajul internațional care se judecă în România sau potrivit legii române, tribunalul arbitral va fi compus dintr-un număr impar de arbitri, fiecare dintre părți având dreptul să numească un număr egal de arbitri. Partea străină poate numi arbitri de cetățenie străină. Părțile pot conveni ca arbitrul unic sau supraarbitrul să fie cetățean al unui al treilea stat (art. 369² C.proc.civ.).
Dezbaterea litigiului în fața tribunalului arbitral se face în limba stabilită prin convenția arbitrală sau, dacă nu s-a prevăzut nimic în această privință ori nu a intervenit o înțelegere ulterioară, în limba contractului din care s-a născut litigiul ori într-o limbă de circulație internațională stabilită de tribunalul arbitral. Dacă o parte nu cunoaște limba în care se desfășoară dezbaterea, la cererea și pe cheltuiala ei, tribunalul arbitral îi asigură serviciile unui traducător. Părțile pot să participe la dezbateri cu traducătorul lor (art. 369⁴ C.proc.civ.).
În afară de cazul în care părțile convin altfel, onorariile arbitrilor și cheltuielile de deplasare ale acestora se suportă de partea care i-a numit; în cazul arbitrului unic sau al supraarbitrului, aceste cheltuieli se suportă de părți în cote egale (art. 369⁵ C.proc.civ.).
Arbitrajul Internațional este modalitatea de soluționare a unui litigiu arbitral, dacă s-a născut dintr-un raport de drept privat cu element de extraneitate. Poate avea loc în România sau în altă țară, potrivit convenției arbitrale.
