Arbitraj
Ce este arbitrajul?
În dreptul românesc, arbitrajul îşi găseşte sediul materiei în cuprinsul Cărţii a IV-a – Despre Arbitraj – art. 541-621 din Codul de procedura civilă al României.
Arbitrajul este reglementat la nivel internaţional de o serie de acte normative, dintre care menţionăm: Convenţia pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine, adoptată la New York la 10 iunie 1958, Convenţia europeană de arbitraj comercial internaţional, încheiată la Geneva la 21 aprilie 1961, Regulamentul de Arbitraj al Comisiei Naţiunilor Unite pentru Dreptul Comercial Internaţional (UNCITRAL), adoptat de către Organizaţia Naţiunilor Unite prin Rezoluţia nr. 98 din 15 decembrie 1976.
Datorită caracterului flexibil al arbitrajului – posibilitatea alegerii locului unde se desfăşoară procedura arbitrală - este evident faptul că prin apelarea la un tribunal de arbitraj aflată pe teritoriul României, de către persoane ori entităţi cu domiciliile/sediile aflate în ţări diferite, va atrage după sine caracterul internaţional al procedurii.
Arbitrajul este o modalitate alternativă de soluţionare a litigiilor în care părţile, în urma unei convenţii arbitrale sau compromis, se supun deciziei unei terţe părţi numită arbitru, prin intermediul unei proceduri judiciare din care rezultă o hotărâre definitivă şi obligatorie, în afara de litigiile izvorâte din contractele de asigurare încheiate între societati / brokeri și persoane juridice, unde sunt operabile dispozițiile art. 7 alin 4 lit. d din Norma 18/2017 privind procedura de soluționare a petițiilor referitoare la activitatea societăților de asigurare și reasigurare și brokerilor de asigurare.
Acordul este exprimat de regulă în cadrul contractului dintre părți, sub forma unei clauze arbitrale, sau este exprimat într-un acord separat – acord de arbitraj sau compromis.
Voința părților devine fundament al procesului de soluționare a litigiilor, creând astfel un sistem structurat, bazat pe principii solide, în care arbitrii servesc justiția și oferă soluții echitabile.
Arbitrajul este astfel văzut ca expresia voinței părților, iar odată exprimat, acesta nu poate fi revocat în mod unilateral.
Legiuitorul permite încheierea unei convenții arbitrale și în acele situații în care una dintre părți solicită acest lucru și partea adversă nu se opune - situație în care se consideră că tribunalul arbitral se află în față unui acord tacit.
Este o modalitate de soluționare a litigiilor complexă, cu un cadru legal solid, derulat fie în formă ad-hoc, fie instituțional.
Teoria juridică și politicile judiciare europene nu mai consideră arbitrajul ca pe un concept încadrat în soluționarea alternativă a litigiilor ( SAL ), acesta fiind, prin natura sa, mai apropiat de procedurile judiciare decât celelate metode de soluționare alternativă precum negociere,concilerea și medierea.
Cele mai des utilizate metode de soluționare alternative a litigiilor folosite de către justițiabili sunt concilierea, medierea și arbitrajul, acestea reprezintă o opțiune la justiția clasică, constituindu-se în proceduri eficiente și rapide în rezolvarea coflictului, a disputelor.
În cadrul arbitrajul participarea este în mod normal voluntară, și există o terță parte, în calitate de arbitru judecător, impune o soluție definitivă și executorie ( hotărâre arbitrală ) într-un timp de maxim 6 ( șase ) luni din momentul constituirii tribunalului arbitral.
Ce litigii nu se pot solutiona prin arbitraj ?
- litigiile care privesc starea civilă ( adica divortul )
- litigiile care privec capacitatea persoanelor,
- litigiile care privesc dezbaterea succesorală,
- litigiile care privesc relaţiile de familie,
- precum şi drepturile asupra cărora părţile nu pot să dispună.
Ce litigii se pot judeca în arbitraj ?
Prin arbitraj se pot judeca toate litigiile comerciale cât și civile , mai puțin litigiile care privesc starea civilă (adică divortul), litigiile care privec capacitatea persoanelor, litigiile care privesc dezbaterea succesorală, litigiile care privesc relaţiile de familie, precum şi drepturile asupra cărora părţile nu pot să dispună.
Exemple de litigii care se pot judeca prin arbitraj :
- litigii care privesc partajul între foști soți ;
- litigii care privesc încredințarea minorului și pensia alimentară ;
- litigii în domeniul bancar ;
- litigii al serviciilor medicale ;
- litigii al acordurilor financiare ;
- litigii imobiliare ;
- litigii care privesc furnizări de utilităţi ;
- litigii de asigurări ;
- litigii în dreptul muncii ( acordarea si cuantumul drepturilor salariale; acordarea si cuantumul sporurilor de noapte, toxicitate, radioactivitate, fidelitate; acordarea zilelor de concediu sau a zilelor libere pentru sarbatori legale; modalitatea si conditiile in care se face concedierea; demisia; acordarea unor facilitati cum ar fi: asigurarea de sanatate, gradinita pentru copii etc.; avansarea in functii si grade etc ) ;
- litigii care privesc partajul succesoral ;
- litigii între profesioniști ;
- litigii referitoare la dreptul proprietății intelectuale ;
- litigii referitoare la protecția consumatorului ;
- litigii privind transferul dreptului de proprietate și constituire de drepturi reale ( contracte de vânzare cumpărare, contracte de arendă, ieșiri din indiviziune, partaje succesorale, partaje între foști soți și lichidări de regim matrimoniale);
- litigii rezulate din raporturile de vecinătate ;
- contracte de locațiune ;
- contracte de cesiune ;
- contracte de construcții ;
- contracte furnizare de materiale ;
- contracte furnizare de servicii ;
- contracte cu subcontractanți ;
- contracte de transport ;
- contracte cu atribuire directă -a Primăriilor și Consiliilor Județene ;
- contracte de achiziție publică -a Primăriilor și Consiliilor Județene ;
Singurele litigii ce pot face obiectul unei soluționări pe cale arbitrală sunt acelea ce izvorăsc din interpretarea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractelor de achiziție publică (.Art. 57 din Legea nr. 101/2016 reglementează posibilitatea părților de a conveni ca litigiile în legătură cu interpretarea, încheierea, executarea,modificarea şi încetarea contractelor să fie soluționate prin arbitraj.)
Printre cele mai importante motive pentru care părțile ar putea opta pentru această metodă alternativă de soluționare a diferendelor ce pot apărea pe parcursul derulării contractelor de achiziție publică sunt:
(i) rapiditatea procedurii, aspect deloc de neglijat și foarte important în dinamica relațiilor
comerciale,
(ii) expertiza, arbitrii pot fi selectați de părți dintre specialiști în domeniu,
(iii) hotărârea este obligatorie pentru părți și poate fi pusă în executare dacă nu se procedează la executarea ei în mod voluntar;
Posibilitatea recurgerii la arbitraj în domeniul achizițiilor publice a fost întotdeauna o soluție viabilă și la îndemâna autorităților contractante, chiar și în pofida lipsei unei reglementări exprese – posibilitate ce se întemeia pe dispozițiile art. 2 din Convenția de la Geneva care, potrivit Constituției României face parte din dreptul intern. Recomandarea Rec (2001)9 a Comitetului Miniștrilor către statele membre privind căile alternative de soluționare a litigiilor dintre autoritățile administrative și persoanele private (adoptată de Comitetului Miniștrilor în 5 septembrie 2001 la cea de-a 762-a reuniune a delegaților miniștrilor).
În cât timp se obțiune o hotărâre arbitrală ?
O hotărâre arbitrală se obține în maxim 6 luni din momentul în care se constituie tribunalul arbitral.
Hotările arbitrale sunt recunescute, valabile în România ?
Hotărârile sunt definitive și obligatorii, ceea ce înseamnă că ele pot fi puse în executare de îndată ce au fost pronunțate, nemaifiind necesară trecerea termenului de formulare a căii de atac și, ulterior, eventuala soluționare a căii de atac . Hotărârea arbitrală este executorie, formularea căii de atac (acțiunea în anulare în fața curții de apel) este doar excepția pe când, în situațiile litigiilor de drept comun, apelarea la toate căile de atac posibile este regulă.
Recunoaştere internaţională a hotărârii arbitrale – hotărârea unui tribunal arbitral se bucură de o recunoaştere internaţională mai puternică decât cea a unei instanţe judecătoreşti naţionale. Mai mult de 120 de state au semnat şi ratificat Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine, încheiată la New York, în 1958. Pe lângă, aceasta mai există şi numeroase tratate bilaterale sau multilaterale menite să faciliteze recunoaşterea internaţională a unei hotărâri arbitrale.
Cine poate conveni sa solutioneze litigiile prin arbitraj ?
Persoanele care au capacitate deplină de exerciţiu pot conveni să soluţioneze pe calea arbitrajului litigiile dintre ele.
