Arbitrajul în Italia

    Arbitrajul este o metodă alternativă de soluționare a litigiilor, fără a fi necesar să se recurgă la un proces judiciar; constă în încredințarea unui sau mai multor subiecte terțe (arbitrii) a sarcinii de a soluționa o controversă, printr-o decizie (hotărârea arbitrală - lodo) care va fi obligatorie pentru părți și susceptibilă de a fi executată, inclusiv prin executare silită.

Institutul arbitrajului este prevăzut în Codul de Procedură Civilă (cartea a IV-a, titlul al VIII-lea, art. 806-840). Este interzisă recurgerea la arbitraj pentru chestiuni referitoare la dreptul familiei și pentru cele „care nu pot face obiectul unei tranzacții”; în practică, singura limită reală impusă arbitrajului este constituită de indisponibilitatea dreptului și, prin urmare, de lipsa capacității de a negocia asupra acestuia.

Prin urmare, doar litigiile în materie de drepturi disponibile pot face obiectul procedurii arbitrale.